La modul conditional-optativ, prezent şi perfect - eu aş fi, tu ai fi, el ar fi etc./ eu aş fi fost, tu ai fi fost etc.; La modul conjunctiv perfect, cu formă invariabila pentru toate persoanele - eu să fi fost, tu să fi fost, el să fi fost etc. Verbul a fi se scrie cu doi -i la următoarele moduri şi timpuri: Cum este corect - fi-r-ar sau fir-ar, fimi-ar, fiţi-ar etc. sau fi-mi-ar, fi-ţi-ar etc. Există, în limba romana - deosebit de expresivă şi « colorată » - la nivelul limbajului colocvial, o mulţime de expresii, imprecaţii, multe construindu-se cu ajutorul verbului a fi, precum cele din titlul articolului. Sa fi sau sa fii? Pentru ca noi sa folosim intr-o propozitie fii, trebuie sa stim cele trei situatii in care se scrie.Da, ai inteles bine, se scrie doar in 3 situatii. 1.Scrie cum doi de "i", atunci cand folosim o forma afirmativa. Exemple: Copile, fii cuminte!. Fii Bland Elevule, fii atent! Toate acestea sunt la modul imperativ. Citatul „a fi sau a nu fi" a rămas celebru peste timp și are o încărcătură filozofică. Monologul este impresionant și se referă la acea frică de necunoscut, a nu ști ce vine după această viață, aprinzând în suflet întrebarea: care este, de fapt, scopul nostru aici? A fi sau a nu fi: aceasta e întrebarea. Mai nobil e să-nduri în cuget, oare, Cum ar fi sa plece toata lumea Sa ramanem doar noi Sa-ti spun ca ti-as face un copil sau doi. Sa mergem la tine, dar nu unde stai Ci acolo, la tine, unde copilareai Sa stam in gradina ta de-acasa Si nimeni sa nu ne mai grabeasca. Ne indragostim, fugim si facem prostii Ca dragostea ne transforma in copii. N-am nevoie de daruri, n-am nevoie de basme „Ar fi mai comod si pentru parinti, si pentru copii - s-ar trezi putin mai tarziu - si pentru trafic, si pentru noi toti. Speram ca Inspectoratul sa inteleaga, sigur este receptiv, iar noi nu facem propunerea abuziv, avem studiul de trafic si urmeaza sa primim datele finale, vrem sa comunicam, sa dialogam si sa gasim solutia cea mai buna pIcf.

ar fii sau ar fi